zăvorâre (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de
a (
se)
zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). –
V. zăvorî.zăvorâre (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăvor'âre s. f., g.-d. art.
zăvorắriizăvorâre (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de
a (se) zăvorî; închidere (cu zăvorul).
zăvorâre (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de
a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). —
V. zăvorî.