zăvelcă - explicat in DEX

zăvelcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

zăvelcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)

zăvelcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvelcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.

zăvelcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăvélcă, V. zavelcă.

zăvelcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] — Cf. bg. zavivka.