zăvadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂVÁDĂ s. f. Stână, târlă. (
cf. zăvează)
zăvadă (Dicționaru limbii românești, 1939)zăvádă, V.
zăveasă.zăvadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăvadă f. adăpost de iarnă pentru vite:
zăvada se mai numește și perdea. [Rus. ZAVIESA, perdea: forma
zăvadă e abstrasă. din pl.
zăvezi].