zătonar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (
Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. –
Zăton +
suf. -ar.zătonar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zătonár (reg.) s. m., pl.
zătonárizătonar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (
Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Din
zăton +
suf. -ar.zătonar (Dicționaru limbii românești, 1939)zătonár m. (d.
zăton). Acela care știe meșteșugu de a închide dintr´o parte o gîrlă (a o zătoni) ca să prindă apoĭ cu plasa peștele închis:
zătonariĭ din Folteștĭ (Cov.).
zătonar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (
Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. —
Zăton +
suf. -ar.