zăstimp (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂSTÍMP, zăstímpuri, s. n. Interval, perioadă, timp. (din
sl. *zastąpŭ; cf. rus. zastup adaptat fonetic la
timp, ca și
răstimp)
zăstimp (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂSTÍMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. –
Comp. rus
zastup.zăstimp (Dicționaru limbii românești, 1939)zăstímp și
-î́mp, V.
răstimp.zăstimp (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăstimp n. răstimp:
în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf.
răstimp)].