zărzărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂRZĂRÉL, zărzărei, s. m. (
Pop.) Diminutiv al lui
zarzăr; zărzăraș. –
Zarzăr +
suf. -el.zărzărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zărzărél (pop.) s. m., pl.
zarzăréi, art.
zărzăréiizărzărel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂRZĂRÉL, zărzărei, s. m. (
Pop.) Diminutiv al lui
zarzăr.zărzărel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂRZĂRÉL, zarzărei, s. m. (
Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. —
Zarzăr +
suf. -
el.