zărghi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. –
Et. nec.zărghi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se zărghéște, imperf. 3 sg.
se zărgheá conj. prez. 3
să se zărgheáscăzărghi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se țicni, a se sminti.
zărghi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. — Derivat regresiv de la
zărghit.