zărculă(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) ZĂRCÚLĂ,zărcúle, s. f. (Înv.) Căciulă. (din tc. zerkülah)
zărculă(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) zărcúlă (-le), s. f. – Bonetă. – Mr. zărculă. Tc. zerkülah (Șeineanu, II, 386), cf. chiulaf și sb. zarkula. Sec. XVIII, înv.
zărculă(Dicționaru limbii românești, 1939) zărcúlă f., pl. vechĭ e (ngr. zerkúla, turc. pers. zerkülah, d. zer, aur, și külah, căcĭulă, chĭulaf; mrom. zărculă, glugă). Vechĭ. Căcĭulă brodată cu fir. Azĭ. Rar. Glugă.