zăpăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZĂPĂITÚRĂ,zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.
zăpăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zăpăitúră(-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri
zăpăitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZĂPĂITÚRĂ,zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. – Din zăpăi + suf. -(i)tură.
zăpăitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZĂPĂITÚRĂ,zăpădturi, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] — Zăpăi + suf. -tură.