zăpăi - explicat in DEX

zăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

zăpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie

zăpăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre câini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.

zăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. — Zapa + suf. -ăi.

zăpăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
zắpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. zap. Cp. și cu ung. zöpögni, a plînge suspinînd). Nord. Latru furios: cîniĭ [!] săriră zăpăind, Sadov. VR. 1911, 7, 7).

zăpăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăpăì v. Mold. a lătra. [Onomatopee: zapa ! zapa !].