zăpăcitor - explicat in DEX

zăpăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

zăpăcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Din zăpăci + suf. -(i)tor.

zăpăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. — Zăpăci + suf. -tor.