zăpuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPUȘÍ, pers. 3
zăpușește, vb. IV.
Tranz. (
Pop.; despre soare) A încălzi foarte tare, a înfierbânta. – Din
bg. zapuša, scr. zapušiti „a umple de fum”.
zăpuși (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂPUȘÍ, zăpușésc, vb. IV.
Tranz. ~. (din
bg. zăpușam, [
sb. zabušiti = a sufoca <
sl. zabŭšiti <
sl. puchŭ = respirație] sau [scr.
zapušiti = a umple de fum])
zăpuși (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zăpușí (-ș-esc, ít), vb. – A sufoca, a înăbuși.
Sl. zabŭšiti, sb. zabušiti „a sufoca”,
cf. zăpsi, bg. zapušam „a astupa”, din
sl. puchŭ „respirație” (Tiktin). După Candrea, din
sb. zapušiti „a umple de fum”. –
Der. zăpuc (
var. zăpușeală, înv. zăpuh),
s. n. (căldură, dogoare);
zăpușitor, adj. (înăbușitor);
înzăpuși, vb. (a înăbuși).
zăpuși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăpușí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg.
zăpușéste, imperf. 3 sg.
zăpușeá conj. prez. 3
să zăpușeáscă; ger.
zăpușíndzăpuși (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂPUȘÍ, zăpușesc, vb. IV.
Tranz. (Despre soare) A încălzi foarte tare, a înfierbânta. –
Bg. zapuša, sb. zapušiti „a umple de fum”.
zăpuși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂPUȘÍ, pers. 3
zăpușește, vb. IV.
Tranz. (
Pop.; despre soare) A încălzi foarte tare, a înfierbânta. — Din
bg. zapusa, sb. zapušiti „a umple de fum”.
zăpușì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăpușì v. a năbuși de căldură. [Rus. ZAPUHATSÌA, a pierde răsuflarea].