zăngănitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZĂNGĂNITÚRĂ,zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.
zăngănitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
zăngănitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZĂNGĂNITÚRĂ,zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.
zăngănitură(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) zăngănitură f. zăngănit prelung.
zăngănitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZĂNGĂNITÚRĂ,zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] — Zăngăni + suf. -tură.