zăngănitor - explicat in DEX

zăngănitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor.

zăngănitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zângănitór, -oáre, zinghenitór, -oáre adj.] – Din zăngăni + sif -(i)tor.

zăngănitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] — Zăngăni + suf. -tor.