zăngăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Sunet metalic; zăngănit. –
Zăngăni +
suf. eală.zăngăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăngăneálă s. f., g.-d. art.
zăngănélii; pl.
zăngănélizăngăneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Zăngănit; sunet metalic. – Din
zăngăni +
suf. -eală.zăngăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂNGĂNEÁLĂ, zăngăneli, s. f. Sunet metalic; zăngănit. —
Zăngăni +
suf. -
eală.