zămislitor - explicat in DEX

zămislitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

zămislitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care zămislește; creator. – Din zămisli + suf. -(i)tor.

zămislitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. — Zămisli + suf. -tor.