zămisli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (
Înv. și
reg.)
1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște.
2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din
sl. zamysliti.zămisli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zămislí (-lésc, -ít), vb. – A concepe.
Sl. zamysliti (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Conev 59),
cf. bg. zamislja se. În
sl. numai cu sensul de „a concepe cu mintea”; sensul de „a procrea, a rămîne însărcinată”, propriu
rom., se datorează neîndoielnic vechilor traducători, care dădeau
cuv. rom. sensul dublu al
gr. συλλαμβάνειν,
lat. concipere (Tiktin).
zămisli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zămislésc, imperf. 3 sg.
zămisleá; conj. prez. 3
să zămisleáscăzămisli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (
Înv. și
arh.)
1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște.
2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Slav (
v. sl. zamysliti).
zămisli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște.
2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. — Din
sl. zamysliti.zămislì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zămislì v.
1. a concepe:
vei zămisli în pântece și vei naște fiu (stil biblic);
2. fig. a naște:
vremea închisă zămislește visuri spăimântoase ISP. [Slav. ZAMYSLITI, a cugeta, de unde a procrea; dela abstract la concret, procedare metaforică foarte rară (cf. invers
concepe)].