zălogì - explicat in DEX

zălogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

zălogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă

zălogi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.

zălogì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zălogì v. a pune zălog, a amaneta.

zălogi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. — Din zălog².