zălar - explicat in DEX

zălar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

zălar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zălár¹ (meseriaș) s. m. pl. zălári

zălar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zălár² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre

zălar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂLÁR², zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.

zălar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂLÁR¹, zălare, s. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.

zălar (Dicționaru limbii românești, 1939)
zălár n., pl. e (d. za, zale). P. P. Platoșă de zale.

zălar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂLÁR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. — Za² + suf. -ar.