zăhărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂHĂRÉL, (
2)
zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui
zahăr (
1). ◊
Expr. A duce (pe cineva sau
a se lăsa dus)
cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare.
2. (
Reg.; la
pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. –
Zahăr +
suf. -
el.zăhărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăhărél (zahăr) s. n.
zăhărel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zăhărel s. m. (dim.) 1. somnifer.
2. (
tox.) drog.
3. băutură întăritoare / energizantă.
zăhărel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui
zahăr (1). ◊
Expr. A duce (pe cineva)
cu zăhărelul = a înșela, a ademeni (pe cineva) cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare.
A se lăsa dus cu zăhărelul = a se lăsa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare etc.
2. (
Reg., la
pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale.
zăhărel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂHĂRÉL, (
2)
zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (
1). ◊
Expr. A duce (
pe cineva sau
a se lăsa dus)
cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare.
2. (
Reg.; la
pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. —
Zahăr +
suf. -
el.