zăhăială - explicat in DEX

zăhăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

zăhăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăhăială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv.) Faptul de a zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium.

zăhăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] — Zăhăi + suf. -eală.

zăhăĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăhăĭálă f., pl. ĭelĭ (d. zăhăĭesc). Est. Dezordine, tărăboĭ: nu-mĭ place să prînzesc în zăhăĭală. Lucrurĭ zăhăite (răvășite). – Și zăv-.