zăhat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂHÁT, zăháte, s. n. (
Var.) Zăhată.
zăhat (Dicționaru limbii românești, 1939)zăhát și (pop.)
za- n., pl.
urĭ (ca și
hat 2 și
zăhată).
Mold. Sud. Apărătoare de vreascurĭ și spinĭ deasupra unuĭ gard de nuĭele.