zăgrăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. –
Ză- + grăi.zăgrăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăgrăí (a ~) (reg.)
(zâ-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zăgrăiésc, imperf. 3 sg.
zăgrăiá; conj. prez. 3
să zăgrăiáscăzăgrăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a palavragi. – Din
ză- (<
sb. za) +
grăi.zăgrăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂGRĂÍ, zăgrăiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A vorbi mult, a trăncăni, a pălăvrăgi. —
Ză- +
grăi.