zăduf - explicat in DEX

zăduf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.

zăduf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zădúf (-furi), s. n. – 1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.

zăduf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri

zăduf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală. 2. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Bg., sb. zaduh.

zăduf (Dicționaru limbii românești, 1939)
zădúf și (vechĭ) -úh și -úv n., pl. urĭ (vsl. za-duhŭ, năduf; bg. záduh, zadúha, zăduf, năduf; pol. zaduch. V. duh). Căldură înăbușitoare, zăpuc, zăpușeală: e mare zăduf azĭ. Fig. Năduf, necaz, supărare: mult zăduf mĭ-a făcut acest om !

zăduf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăduf n. căldură năbușitoare: e mare zăduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slav. ZADUHŬ].

zăduf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] — Din bg., sb. zaduh.