zăcământ - explicat in DEX

zăcământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).

zăcământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte

zăcământ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Loc în scoarța pământului în care se găsește un mineral sau o rocă; acumulare naturală a unei substanțe minerale utile. – Din zăcea (după fr. gisement).

zăcământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăcământ n. pozițiunea masselor minerale în pământ: zăcământ petrolifer. [Traducere după fr. gisement].

zăcământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. — Din zăcea (după fr. gisement).