zăcare - explicat in DEX

zăcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

zăcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

zăcare (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăcáre f. (d. zac). Starea bolnavuluĭ care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Șez. 39, 227), a cădea în zăcare, slăbit de zăcare.

zăcare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăcare f. boală; căzând în zăcare CR. [Formă paralelă cu zăcere].

zăcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂCÁRE s. f. (înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. — Zăcea + suf. -are.