zăbăuc - explicat in DEX

zăbăuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc.

zăbăuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăbăúc (pop.) adj. m., pl. zăbăúci; f. zăbăúcă, pl. zăbăúce

zăbăuc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Din ză[păcit] + [hă]băuc.

zăbăuc (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăbăúc, V. zăpăuc.

zăbăuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂBĂÚC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. (Pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] — Contaminare între zăpăcit și hăbăuc.