zăbunar - explicat in DEX

zăbunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

zăbunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

zăbunar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Din zăbun + suf. -ar.

zăbunar (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăbunár m. Croitor saŭ vînzător de zăbune: rufetu zăbunarilor pămîntenĭ din Bucureștĭ.

zăbunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. — Zăbun + suf. -ar.