zârnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (
Solanum nigrum). – Din
sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.
zârnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta
solanum dulcamara.zârnă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori albe dispuse în mici umbele și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi
(Solanum nigrum). – Slav (
v. sl. zrŭno „boabă, grăunte”).
zârnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zârnă f. plantă veninoasă cu boabe negre
(Solanum nigrum). [Slav. ZRŬNO].
zârnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (
Solanum nigrum). — Din
sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.