zârnoaică (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZÂRNOÁICĂ,
zârnoáice, s.f. (Reg.) Vrăjitoare. (Atestat în forma
zernoaică.)
zârnoaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZÂRNOÁICĂ, zârnoaice, s. f. (
Reg.) Vrăjitoare. [
Var.:
zernoáică s. f.]
zârnoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zârnoaică f. vrăjitoare:
unde s’adun zârnoaicele și s’adap leoaicele POP. [Dela
zârnă, plantă veninoasă cu aplicațiuni medicale și magice].