zâmbru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (
Pinus cembra). ♦
P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. –
Et. nec.zâmbru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZẤMBRU2, zấmbri, s. m. (
Var.) Zimbru
1.
zâmbru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zấmbru / zímbru2 (arbore) s. m., art.
zấmbrul / zímbrul; pl.
zấmbri / zímbri, art.
zấmbrii / zímbriizâmbru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu semințe lungi, comestibile
(Pinus cembra).zâmbru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (
Pinus cembra). ♦
P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură [
Var.:
zímbru s. m.]. —
Et. nec.