zâmbre (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamare a gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊
Expr. (
Pop. și
fam.)
A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [
Var.:
zímbre s. f. pl.] –
Cf. pol. zabrze (<
sl. zonbŭ „dinte”).
zâmbre (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase pe cerul gurii. ◊
Expr. A face zâmbre = (despre oameni) a dori ceva foarte mult, a râvni. [
Var.:
zímbre s. f. pl.] –
Comp. pol. zabrze (<
v. sl. zonbŭ „dinte”).
zâmbre (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zâmbre f. pl.
1. umflătura gingiilor la cai (care îi împiedică a mânca):
fig. a face zâmbre, a dori cu ardoare un lucru (adesea fără a-l putea dobândi):
nevestele cele tinere fac zâmbre și trag acasă CR. [Slav. ZOBRŬ, dinte].
zâmbre (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊
Expr. (
Pop. și
fam.)
A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [
Var.:
zímbre s. f. pl.] —
Cf. pol. zabrze (<
sl. zonbŭ „dinte”).