zâmboc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZÂMBÓC, zâmbócuri și
zâmboáce, s. n. (
Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. (
cf. zâmba) [def. și
DLRLC]
zâmboc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZÂMBÓC, zâmboace, s. n. (
Reg.) Cuiul mobil de la cataramă care se bagă în gaura curelei. – Slav (comp.
v. sl. zonbŭ „dinte”).