zâmbitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZÂMBITÚRĂ,zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Zâmbi + suf. -tură.
zâmbitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri
zâmbitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZÂMBITÚRĂ,zâmbituri, s. f. (Înv.) Zâmbet, zâmbire. – Din zâmbi + suf. -(i)tură.
zâmbitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZÂMBITÚRĂ,zâmbituri, s. f. (înv.) Zâmbet, zâmbire. — Zâmbi + suf. -tură.