zâmbitor - explicat in DEX

zâmbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor.

zâmbitor (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitóri, -oáre, adj. ~ (Fig.) Steluță zâmbitoare.

zâmbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre

zâmbitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, radios, strălucitor. – Din zâmbi + suf. -(i)tor.

zâmbitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zâmbitor a. care zâmbește.

zâmbitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. — Zâmbi + suf. -tor.