zâmbet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. –
Zâmbi +
suf. -et.zâmbet (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZẤMBET,
zấmbete, s.n. ~; faptul de a zâmbi, râs abia schițat ◊ (Fig.)
Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zâmbet. 2. Strălucire; scânteiere.
zâmbet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. ♦
Fig. Strălucire, scânteiere. – Din
zâmbi +
suf. -et.zâmbet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zâmbet f. surâs.
zâmbet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. —
Zâmbi +
suf. -
et.