zimțea (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZIMȚEÁ,
zimțéle, s.f. (Rar, mai ales la pl.) Zimț.
zimțea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)zimțeá, zimțéle, s.f. (reg.) vârful fusului.
zimțea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZIMȚEÁ, zimțele, s. f. (Rar) Zimț. – Din
zimț +
suf. -ea.zimțea (Dicționaru limbii românești, 1939)zimțeá f., pl.
ele. Munt. est. Vîrfu fusuluĭ, partea pe care o țiĭ în mînă. – În est
cimceá (rev. I. Crg. 4, 60). V. și
sîmcea.