zimța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIMȚÁ, zimțez, vb. I.
Tranz. A zimțui. – Din
zimț.zimța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zimțá (a ~) vb., ind. prez. 3
zimțeázăzimța (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZIMȚÁ, zimțez, vb. I.
Tranz. A zimțui. – Din
zimț.zimța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIMȚÁ, zimțez, vb. I.
Tranz. A zimțui. — Din
zimț.