zimtuire - explicat in DEX

zimțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de ferăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.