zimț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (
Fam.,
înv., la
pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc.
2. (
Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. –
Cf. bg. zăbec, scr. zubac.