zimogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIMOGÉN, zimogene, s. n. (
Biol.) Formă inactivă a unei enzime. – Din
fr. zymogène.zimogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZIMOGÉN2, -Ă,
zimogéni, -e, adj. (Despre celule, glande) Care produce enzime; (despre bacterii) care produce fermentație; fermentativ. [morf. DOOM]
zimogen (Dicționar de neologisme, 1986)ZIMOGÉN, -Ă adj. (
Biol.; despre bacterii) Care produce fermentație. //
s.n. Forma inactivă a unei enzime. [< fr.
zymogène, cf. gr.
zyme – ferment,
gennan – a produce].
zimogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zimogén adj. m., pl.
zimogéni; f.
zimogénă, pl.
zimogénezimogen (Dicționaru limbii românești, 1939)*zimogén, -ă adj. (
zimo- din
zimologie și
-gen din
idrogen).
Chim. Care face să fermenteze:
microb zimogen.zimogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIMOGÉN, -Ă, zimogeni, -e, s. n.,
adj. (
Biol.)
1. S. n. Formă inactivă a unei enzime.
2. Adj. (Despre celule, glande) Care produce enzime; (despre bacterii) care produce fermentație. — Din
fr. zymogène.