zilișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZILIȘOÁRĂ,zilișoare, s. f. Ziulică. – Zi + suf. -ișoară.
zilișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zilișoáră (pop.) s. (., g.-d. art. zilișoárei; pl. zilișoáre
zilișoară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZILIȘOÁRĂ,zilișoare, s. f. Ziulică. – Din zile (pl. lui zi) + suf. -ișoară.
zilișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZILIȘOÁRĂ,zilișoare, s. f. Ziulică. — Zi + suf. -ișoară.