zigomă - explicat in DEX

zigomă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIGÓMĂ, zigome, s. f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. – Din fr. zygoma.

zigomă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZIGÓMĂ, zigóme, s.f. Os pereche care constituie umerii obrajilor; os molar¹. [g.-d. art. zigómei] (din fr. zygoma) [morf. DOOM]

zigomă (Dicționar de neologisme, 1986)
ZIGÓMĂ s.f. (Anat.) Prelungire a osului temporal. [< fr., gr. zygoma].

zigomă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme

zigomă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIGÓMĂ s. f. Prelungire a osului temporal care leagă acest os cu osul molar. – Fr. zygoma (< gr.).

zigomă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zigómă f., pl. e (vgr. zýgoma). Anat. Un os dintre umeriĭ fețeĭ și ureche.

zigomă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIGÓMĂ, zigome, s. f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. — Din fr. zygoma.