zidărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIDĂRÍE1, zidării, s. f. Lucrare de construcție făcută din zid; parte a unei construcții făcută din zid;
p. gener. construcție. –
Zid +
suf. -ărie.zidărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIDĂRÍE2, zidării, s. f. Meseria zidarului; zidărit. –
Zidar +
suf. -ie.zidărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zidăríe s. (., art.
zidăría, g.-d. art.
zidăríei; (construcții) pl.
zidăríi, art.
zidăríilezidărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZIDĂRÍE, zidării, s. f. 1. Lucrare făcută din zid; partea de zid a unei construcții;
p. ext. construcție.
2. Meseria zidarului. –
(1) Din
zid +
suf. -ărie, (2) zidar +
suf. -ie.zidărie (Dicționaru limbii românești, 1939)zidăríe f. (d.
zid). Lucrare de zid, partea compusă din zid la o construcțiune:
zidăria caseĭ e gata. Meseria zidaruluĭ.
zidărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zidărie f. lucrarea zidarului, lucrare din zid.
zidărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIDĂRÍE1, (
2)
zidării, s. f. 1. Lucrare de construcție făcută din zid; parte a unei construcții făcută din zid.
2. P. gener. Construcție. —
Zid +
suf. -
ărie.zidărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIDĂRÍE2, zidării, s. f. Meseria zidarului; zidărit. —
Zidar +
suf. -
ie.