zidui - explicat in DEX

zidui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Zid + suf. -ui.

zidui (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZIDUÍ, ziduiésc, vb. IV. Tranz. ~; (Fig.) Nori negri... ziduind zăvorât zarea.

zidui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ziduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiésc, imperf. 3 sg. ziduiá conj. prez. 3 să ziduiáscă

zidui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Din zid.

zidui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. — Zid + suf. -ui.