ziditor - explicat in DEX

ziditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. S. m. art. (În religia creștină) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor.

ziditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ziditór s. m., pl. ziditóri

ziditor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care zidește, construiește. 2. (În concepțiile religioase, la m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. – Din zidi + suf. -(i)tor.

ziditor (Dicționaru limbii românești, 1939)
ziditór m. Constructor, creator: ziditoru lumiĭ.

ziditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ziditor m. 1. constructor; 2. creator: ziditorul lumii AL.

ziditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIDITÓR, ziditori, s. m. 1. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. (Bis.; art.) Dumnezeu. — Zidi + suf. -tor.