zidit - explicat in DEX

zidit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIDÍT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit, executat din zidărie¹. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = bine făcut; zdravăn, voinic, solid. – V. zidi.

zidit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIDÍT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit; executat din zidărie. 2. (Despre uși, ferestre) Închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = zdravăn, voinic. – V. zidi.

zidit (Dicționaru limbii românești, 1939)
zidít, -ă adj. Construit, clădit. Fig. Conformat, constituit: om bine zidit (robust).

zidit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zidit a. fig. conformat, constituit: om bine zidit.

zidit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIDÍT, -Ă, zidiți, -te, adj. 1. Clădit, construit, executat din zidărie¹. 2. (Despre uși, ferestre) închis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, în expr.) Bine zidit = bine făcut; zdravăn, voinic, solid. — V. zidi.