zidire - explicat in DEX

zidire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (Înv.) Creatură, făptură, ființă. – V. zidi.

zidire (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZIDÍRE, zidíri, s.f. 3. ~, v. facere (2.) 4. (Înv. concretizat) ~.

zidire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zidíre s. f., g.-d. art. zidírii; pl. zidíri

zidire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepțiile religioase creștine) Creație săvârșită de dumnezeu. ♦ (Înv.) Creatură, făptură, ființă.

zidire (Dicționaru limbii românești, 1939)
zidíre f. Acțiunea de a zidi. Lucrare de zid, clădire, edificiŭ, construcțiune: mărețele zidurĭ ale orașelor. Ființă, creatură: toate zidirile lumiĭ.

zidire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zidire f. acțiunea de a zidi și rezultatul ei: 1. construcțiune; 2. creațiune: se desfășură în ochi-mi minunile zidirii GR. AL.; 3. creatură: toate zidirile lumii.

zidire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (în concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (înv.) Creatură, făptură, ființă. — V. zidi.