zidi - explicat in DEX

zidi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.

zidi (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZIDÍ, zidésc, vb. IV. Tranz. 1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume.

zidi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 să zideáscă

zidi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție, a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. 3. (În concepția creștină, despre dumnezeu) A crea. – Slav (v. sl. zĩdati).

zidì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zidì v. 1. a închide în zid: a fost zidită de vie; 2. a construi: a zidi o casă; 3. fig. a crea: D-zeu a zidit lumea. [Slav. ZIDATI, a edifica].

zidi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ◊ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (în concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). — Din sl. zĭdati.