zidărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIDĂRÍT s. n. Meseria zidarului; zidărie
2. –
Zidar +
suf. -it.zidărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zidărít s. n.
zidărit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZIDĂRÍT s. n. Meseria zidarului; zidărie
(2). – Din
zidar +
suf. -it.zidărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIDĂRÍT s. n. Meseria zidarului; zidărie
2. —
Zidar +
suf. -
it.